...de la 1894. E un articol mai vechi, pe care l-am citit demult în Agenda, dar savoarea lui mă bântuie şi acum. "Din Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spirituală a acestei Binecuvântate Comuniuni şi întru Gloria lui Dumnezeu, de Ruth Smythers, mult iubita soţie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederaţia Regională de Est. Publicată în anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate"
Şi citez:
"Există câteva tinere femei care aşteaptă noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate! Feriţi-vă de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor să profite de o astfel de mireasă. Trebuie să nu uitaţi niciodată une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Căsătoria: DĂRUIEŞTE PUŢIN, DĂRUIEŞTE RAR, ŞI MAI PRESUS DE ORICE, DĂRUIEŞTE CU ZGÂRCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o căsătorie normală s-ar transforma într-o orgie a destrăbălării sexuale."
Cometariu: acuma, cine sunt eu să vorbesc de practicile de la 1894, ţinând cont că m-am născut un picuţ mai târziu, dar eu cred că ori tanti habar n-avea despre ce vorbeşte, ori o scris bărbat-su' şi o semnat-o pe ea, ca să pară că şi doamna preoteasă avea un cuvânt de zis. Sunt conştientă de faptul altor implicaţii şi necunoscute în ecuaţie, dar totuşi...
"Pe de altă parte, teroarea miresei nu trebuie să fie extremă. [Nu mai spune!!] Deşi sexul este în cel mai bun caz revoltător şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din aceasta."
Deci, să înţeleg - revoltător şi dureros. Atât mă întreb: ţinând cont că pe atunci nu existau reviste precum Bravo şi Cool Girl şi altele de genul pentru adolescenţi, care, oricât de tembelizatoare ar fi, au meritul de a explica părţi din viaţa sexuală, cu bune şi cu rele, oare tânăra lipsită de orice experienţă care citea aşa ceva, săraca, nu-şi schimba pe loc părerea despre junele cu care urma să se căsătorească? Nu i se schimbau fluturii din stomac de dragoste în viespi de frică? Adică, sfaturile veneau din partea unei femei, deci cineva în care poţi avea încredere.
"Majoritatea bărbăţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi. [Săracii...acuma se ia şi de ei. Huo! Perverşilor!] Mireasa înţeleaptă va permite maxim două scurte experienţe sexuale săptămânal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. [Na! Şi ne mirăm că suntem şi acum frustraţi] Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolenţa, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. [Ahaa! Deci, de aici vine!] Argumentele, certurile, muştruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara târziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie." [Observaţi reţeta succesului.]
Şi despre cum se procedează când actul nu poate fi evitat, pe întuneric complet, evident:
"Când acesta [soţul, adică] intră in odaie, bâjbâind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedica şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. În momentul în care soţul ajunge lângă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încât sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă să îi sărute palmele, va trebui să strângă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice camaşa şi să o sărute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid camaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o săruta în locuri interzise."
Articolul tot e savuros, comic şi trist.
Şi citez:
"Există câteva tinere femei care aşteaptă noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate! Feriţi-vă de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor să profite de o astfel de mireasă. Trebuie să nu uitaţi niciodată une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Căsătoria: DĂRUIEŞTE PUŢIN, DĂRUIEŞTE RAR, ŞI MAI PRESUS DE ORICE, DĂRUIEŞTE CU ZGÂRCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o căsătorie normală s-ar transforma într-o orgie a destrăbălării sexuale."
Cometariu: acuma, cine sunt eu să vorbesc de practicile de la 1894, ţinând cont că m-am născut un picuţ mai târziu, dar eu cred că ori tanti habar n-avea despre ce vorbeşte, ori o scris bărbat-su' şi o semnat-o pe ea, ca să pară că şi doamna preoteasă avea un cuvânt de zis. Sunt conştientă de faptul altor implicaţii şi necunoscute în ecuaţie, dar totuşi...
"Pe de altă parte, teroarea miresei nu trebuie să fie extremă. [Nu mai spune!!] Deşi sexul este în cel mai bun caz revoltător şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din aceasta."
Deci, să înţeleg - revoltător şi dureros. Atât mă întreb: ţinând cont că pe atunci nu existau reviste precum Bravo şi Cool Girl şi altele de genul pentru adolescenţi, care, oricât de tembelizatoare ar fi, au meritul de a explica părţi din viaţa sexuală, cu bune şi cu rele, oare tânăra lipsită de orice experienţă care citea aşa ceva, săraca, nu-şi schimba pe loc părerea despre junele cu care urma să se căsătorească? Nu i se schimbau fluturii din stomac de dragoste în viespi de frică? Adică, sfaturile veneau din partea unei femei, deci cineva în care poţi avea încredere.
"Majoritatea bărbăţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi. [Săracii...acuma se ia şi de ei. Huo! Perverşilor!] Mireasa înţeleaptă va permite maxim două scurte experienţe sexuale săptămânal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. [Na! Şi ne mirăm că suntem şi acum frustraţi] Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolenţa, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. [Ahaa! Deci, de aici vine!] Argumentele, certurile, muştruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara târziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie." [Observaţi reţeta succesului.]
Şi despre cum se procedează când actul nu poate fi evitat, pe întuneric complet, evident:
"Când acesta [soţul, adică] intră in odaie, bâjbâind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedica şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. În momentul în care soţul ajunge lângă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încât sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă să îi sărute palmele, va trebui să strângă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice camaşa şi să o sărute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid camaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o săruta în locuri interzise."
Articolul tot e savuros, comic şi trist.





8 comentarii:
mai, eu oricat incerc sa cred ca femeile se ghidau dupa asta, mi-e greu sa cred. ca am trecut noi printr-o revolutie sexuala de atunci, ca suntem mai dezinhibati, sunt de acord. dar nici daca imi tragi palme nu cred ca femeile stateau nemiscate si luptau cu convingere impotriva saruturilor in 'locurile interzise'. superb articolul, oricum! :))
În mod normal nici eu nu cred. Cel puţin în cazul majorităţii. Dar cu siguranţă au existat toante. În plus, articolul ai văzut de unde e luat. Din câte mă prind eu, puritani la maxim.
Mă duc la o partidă dureroasă şi revoltătoare!
Sper să nu afle Mitropolitul...
Doamne, de doua ori pe saptamana, si apoi mai rar?... This is sick.
:))) Mda.
La această fercvență a actelor "revoltătoare și dureroase" nu-mi explic cum de se umpleau de copii mai ales acești reverenzi.
În plus articolul pare clar stupid indiferent de anul în care a fost scris, idiferent de cine a fost scris pentru că instigă la prostie. Wtf?
Am avut eu în liceu o profă de reli/preoteasă care ne-a zis că frecventa "normală" a actelor sexuale ar fi acesta: Mircurea și Vinerea NU (sunt zle de post), Duminca NU (e ziua Domnului), Sâmbăta numai până apune soarele, în Toate posturile de peste an NU (Postul Paștelui 7 săptămâni, Postul Crăciunului 6 săptămâni și mai sunt câteva posturi mai scurte), în zilele cu Sărbători religioase NU, apoi din motive evidente 5 zile pe lună NU.
Socotiți voi cât rămâne :)
Şi eu m-am întrebat adesea cum de totuşi apăreau o sumedenie de copii. Singura concluzie e că "întâlnirile" erau întotdeauna fructuoase. Până la urmă, de tot ce e nevoie e un spermatozoid puternic. :D
Ba sa crezi! Multe femei erau chiar asa! Dovada inca vie este bunica-mea! Sincer, nu ma mir ca erau atatia copii din flori, cu asa neveste :D
Trimiteţi un comentariu