De pe sate

Incredibil, dar adevărat. N-am necesitat trifermente şi colebile de sărbătorile astea. O dată pentru că mama găteşte de să mori de bine şi a doua oară că am mâncat cu simţ, chiar dacă mai mult ca de obicei. M-am uitat la vreo 8 filme şi m-am jucat cu animalu', zis şi Dolly. 

 

Dolilina - căci trebe să aibe şi ea nume de alint - e cât un viţel. Am avut nişte emoţii când am ajuns la sat că nu ne-am mai văzut la ochi de prin vară şi mi-era că mă uitase. Ţi-ai găsit. Cum am intrat în curte, o sărit pe mine. Şi nu ştiu cum să zic, dar, când vezi animalu' că vine spre tine, trebe să te ţii bine pe picioare. M-am ţinut şi tot era să mă doboare. E aproape magic să vezi câtă iubire poate să-ţi ofere un câine pentru o simplă mângâiere după urechi. 

 

Îmi pare rău că n-am putut să-i fac poze, dar n-aveam cum - prea multă iubire şi joacă. Mi-am primit porţia pe o perioadă, plus un nas umed pe lentile (de mai multe ori). Ce-i place - asta pe lângă covrigi - îi să se plimbe cu lesa pe-afară. Cum iei lesa în mână începe şi se gudură pe lângă tine de zici că-i sfârşitu'. Sare, dă din coadă de mai s-o rupă - şi doamne fereşte să fii în raza cozii că te învineţeşte de bucurie - şi zboară către poartă. Şi-ai zice că viţica scumpă nu poate să fie graţioasă ... dar nu. Sare peste şanţuri ca o căprioară şi aleargă cu toată masivitatea ei şi, dacă n-ar mai şi lătra, ai auzi bufniturile labelor pe pământ. 

Noaptea dă ture în continuu prin curtea din faţă şi aia din spate şi numa auzi din când în când câte-un lătrat de cerber. Ziua intră în bucătăria de jos şi se bagă sub masă şi doarme. Şi mai sforărie din când în când, ca o domnişoară. Cum simte că pleci pe-afară, vine după tine. Şi te păzeşte. Am mers la un moment dat în grădină şi-am închis uşa de acces între cele două curţi. Pe ea am lăsat-o în aia din faţă, nu de alta dar erau blegele de găini libere pe-afară. Până ne-am întors din grădină (eu cu mama) a stat planton în faţa uşii. Nu care cumva să se întâmple ceva, că e în stare s-o doboare şi să-ţi vină în ajutor.

 

Duminică dimineaţa, după ce m-am trezit şi-am văzut c-o nins, am ieşit afară şi "a mică" făcea ture prin curte. Parcă vorbea: "Fii atentă cât îi de fain. Hai să ne luăm la trântă!!" Aproape că ne-am şi luat, că n-ai cum să-i rezişti, după care ne-am retras la căldură.    

O laud că-i din familie. Aşa câine deştept, iubitor şi frumos mai rar.