Fără chef

Astăzi în mod clar n-a fost o zi propice pentru muncă. Sau, mai exact, de la ora 10 începând, când am terminat parte din deadline. Aşa se întâmplă când lucri 4 zile cât pentru 6. La un moment dat clachezi şi, dacă ai o oră liberă, se transformă în şapte.

Acuma spre exemplu, în loc să-mi văd de treabă, stau cu echofonu' pornit şi numa aştept să mai scrie careva ceva pe twitter (că da, Tomato, m-o prins rău di tăt!). Noah, nu-i bai că şi mâne-i o zi, cel puţin aşa până pe la vreo 15, când o să încep şedinţa de machiaj să mă transform iar în ..."Noaptea", pentru Spielhaus.

Dar e bine. Uneori momentele astea de pauză se simt delicios de bine.

Şi că tot m-am plimbat azi un pic pe-afară şi e o zi minunată de toamnă, aşteptând troleu' în 700, am stat să admir puţin locul. Biserica aia mică şi drăguţă, pe care o cheamă Biserica Mizericordienilor, tot timpul mi-a inspirat o linişte adâncă. De fapt, tot colţul e minunat şi poa' să sune ca nuca'n perete, dar mie îmi place la nebunie pomul ăla imens din colţ de la piaţă. Păcat că n-am poză. Las' că trec eu odată cu aparatu' pe-acolo.

Foto: Andrei Pfeiffer

Design: Lia Rădoi

Cârtiţoiu tehnic strikes again!

Da. Am mai spus că nu mă am cu tehnicile prea bine şi nu că n-aş ştii să citesc şi să pricep, ci numa' că mi se pare atâta de plictisitor... Ideea din ultima vreme era de ce mama naibii nu mi se vede poza când comentez pe blogurile de pe wordpress. Noah! Toate bune şi frumoase, am investigat puţină vreme şi am ajuns eu la concluzia că nu merge şi pace. Bun, dar atunci de ce lu' Richie (ceeeau! te dau doar ca exemplu) i se vede?!

N-am aflat, că n-am întrebat, dar continuând research-ul am dat eu peste un răspuns de genul: "Fraiere, tre' să ai cont pe Wordpress". Acuma, eu aveam un cont pe WP, dar ce mama naibii că doar nu am şi blog acolo? Deci?? Asta se întâmpla acuma câteva săptămâni.

Aseară, când îmi picau ochii'n gură de la atâta benoclat la monitor, mi-am adus aminte de mica mea dilemă. Şi-mi zic: "Bă! Hai să văd ce-i şi cu contu' ăla." Na, şi-am intrat pe cont, mi-am pus linkul de la blog, nume de scenă şi poză. Şi ta-na-na-naaaam!!! Cui îi apare poza în dreptul comentariilor de pe WP? Eh? Eh? :D

Acuma sincer nu ştiu dacă există şi vreo altă variantă, iar dacă ea există, vă rog să-mi spuneţi. Aştept recomandări, că parcă văd că era vreo metodă mai simplă.

Spielhaus în Bierhaus

Camarila Culturală ne invită la un exerciţiu de inteligenţă şi îndemânare, sâmbătă, de la ora 17, la Bierhaus. Statui albe şi negre vor prinde viaţă şi ne provoacă la şah, dame, scrabble, maroco, moară şi altele.

"Noi punem la dispoziţie statuile şi jocurile, iar pe voi vă aşteptăm cu drag şi mult chef de joacă."

P.S. Ghiciţi cine o să fie "Noaptea"?? :D

Matrix - varianta film mut

Via Izismile.

Sux

Completely sux. Dacă săptămâna trecută mă plângeam de dureri de stomac, săptămâna asta nu mă mai plâng de nimic, doar că n-am timp să gândesc un post din cauză de mult de lucru. N-am timp nici să respir prea mult şi deadline-ul atârnă şi nu vreau să-mi împart munca pe la alţii, că asta înseamnă că-mi împart şi banii.

N-am auzit nimic interesant, nici n-am văzut nimic, pentru că n-am avut când. Ieri seară, m-am întâlnit cu nişte prieteni să "talk business" şi i-am disperat. Mi-au zis că vor să li se facă dor de mine că prea mult vorbesc. Că aşa păţesc dacă stau prea mult în casă.

Gata distracţia. 'Napoi la muncă. 

Luni

Luni nici iarba nu creşte şi asta-i o vorbă săptămânal recurentă în viaţa fiecăruia dintre noi. Ce-am de făcut azi?  Păi, în afară de lucru, se pare o să merg mai încolo la dentist. Am o plombă picată de ceva vreme pe care n-am apucat s-o fac. Trebe să spun că nu-mi plac dentiştii, dar, de fapt, cui îi plac?! Norocul meu e că am fost înzestrată cu o dantură puternică ce m-a dus până acum de vreo 5 ori la dentist şi atunci doar pentru câte o carie.

În rest, mi-am început săptămâna prin ştergerea unor conturi complet inutile: hi5 şi myspace. Nici să nu mă întrebaţi de ce mi le-am făcut, că mi le-am făcut demult şi nu le-am folosit realmente niciodată. Aşa că le-am şters că ce sens are. A durat ceva şi, da, ştiu că odată ce eşti online nu mai scapi, dar pe moment îmi ajunge blogul şi twitterul. N-am de gând să-mi fac prea curând un cont de facebook că nu-i văd sensul.

Sau: n-aş spune chiar că reţelele sociale sunt inutile ... doar alea pe care nu le foloseşti. Şi realmente n-am nevoie de şi mai mult timp pierdut.

În altă ordine de idei, mai 2 zile de regim şi-am terminat. Iu-huuu! Nu înţeleg de ce cremwurştii sunt recomandaţi ca mâncare pentru bolnavi din moment ce-s făcuţi din toate resturile animaliere posibile, blenduite bine şi transformate într-un burete roz...

O mică defulare

Zice-se că n-are sens să dezgropi morţii (a se vedea postarea mea şi postarea lui Nuzzu, despre care, cu părere de rău, spun că n-am urmărit-o şi rău am făcut). Nici n-o să-i dezgrop, dar trebuie să vin cu o explicaţie asupra existenţei acestui blog.

Acest blog a fost creat de mine dintr-o curiozitate ("Mamă! Ce-i asta? Pare interesant."). Adică mi se părea interesant că poţi avea un loc (pe-atunci credeam) pierdut în marele Web, în care să mai dai afară câte una sau alta. Apoi am aflat că poţi fi pierdut în marele Web, dar, în acelaşi timp, poţi fi cunoscut la un anumit nivel, care iniţial s-a concretizat în prietenii apropiaţi, după care în cei de la Schimb de cărţi şi, mai târziu, în comunitatea blogerilor din Timişoara. (Mai mult de atât nu cred că am pătruns sau, în orice caz, această cunoaştere nu s-a transpus şi pe offline).

Pe măsură ce toate astea se petreceau, am constatat că îmi face plăcere ca să-mi dau cu părerea despre diverse, că-mi place să anunţ evenimente care mie mi se par interesante, că-mi place să spun ce-am citit, că-mi place să povestesc mai despre câte un film etc.

Ei, din această ultimă frază, vă rog luaţi la analizat pronumele. Toate fac referire la persoana I. Eu. Mie. Pe mine şi toate celelalte forme. Iar, pentru cine nu înţelege ce vreau să spun, citez din Nebuloasa, că tare mi-a plăcut exprimarea: "blogul meu e singurul loc în care pot să tai şi să spânzur după bunul meu plac". De ce?? Pentru că e al meu!

Pentru că la mine pe blog eu pot :

- să scriu cum vrea muşchiu' meu d.p.d.v. ortografic, ortoepic, morfologic sau semantic sau ce mai vreţi voi;

- să-mi dau cu părerea despre ce vreau eu şi cum vreau eu, pentru că e dreptul meu şi e doar părerea mea strict proprie şi personală, pe care mi-o asum şi pe care, dacă-o fut, îmi recunosc vina (dacă eu consider că am vreuna);

- să fiu politically correct, ca apoi să-mi treacă şi iar să revin într-o perpetuă stare de disociere;

- să nu-mai-ştiu-ce-că-oricum-nu-contează-că-aici-pot-fi-dumnezeu.

Acestea fiind spuse, mai trebuie să adaug că astfel de gânduri, într-o formă sau alta, le-am văzut şi în alte locuri. Nu am simţit de prea multe ori nevoia să subliniez evidentul, dar uneori trebuie, căci ne prea pierdem în subînţelesuri: fiecare scrie cum îl taie capu' şi despre ce îl taie capu' pe blog, pentru că poate. Sunt păreri personale, chiar dacă uneori de moment, care trebuie luate ca atare.