Off, Herculane!

Şi m-am întors din excursia de la Herculane, despre care vreau să povestesc puţin. De la început voi zice că am stat la o vilă faină (pensiune), pe numele ei Sakura, pe care am ocupat-o pe toată. Doamna de-acolo (nu ştiu acuma cum o cheamă, că altcineva a fost omul de legătură) ne-a pus la dispoziţie tot ce-am vrut, inclusiv o bucătărie şi tot ce era în ea. Recomand cu căldură, mai ales că preţurile au fost super ok (70 de lei / camera de 2 persoane). În plus, în seara în care am ajuns, mai erau cazaţi vreo 2-3, care nu trebuiau să fie acolo, drept urmare tanti nu ne-a mai luat bani pe paturile în plus pe care le-am cerut noi.Cele trei nopţi cât am stat acolo au fost foarte mişto şi, personal, mai bine nu părăseam incinta să văd ceea ce oricum ştiam: staţiunea distrusă.

Mă doare sufletul numai când mă gândesc ce minunăţii de clădiri sunt în Herculane şi cum se distrug ele pe zi ce trece. Nu mă bag la motive, că mă depăşesc. Peisajul ăla frumos de munte e compromis de hotelurile comuniste, care şi ele se degradează (m-am speriat când am văzut Hotelul Roman, că arăta ca din filmele de groază), sau de gunoaiele care ajung în Cerna şi pe malurile ei (chiar şi prin copaci, că râul se mai umflă din când în când şi toate cârpele ajung să atârne complet dezolant de ramuri). 

Într-una din zile am fost până la Orşova, că e foarte aproape. Să vezi Dunărea şi munţii ce-o flanchează îţi lasă un sentiment cât se poate de plăcut, dar şi că tu eşti un om mic de tot. Asta până când te uiţi la oraşul în sine şi-ţi aduci aminte că natura face lucruri frumoase şi omul nu.

În două cuvinte: sărăcie lucie! Îmi pare rău că nu am fotografii să vă arăt, că n-am avut aparat, dar poate îmi vor da acordul prietenii mei după ce îmi vor trimite ce au fotografiat.

Sunt atâtea aspecte neplăcute pe care le-am experimentat în excursia asta, care nu ţin de locul unde am stat sau de oamenii cu care am fost, ci numai de ceea ce era în jur, că nici nu ştiu cum să le iau. Pot doar să spun că, dacă alegeţi să mergeţi la Herculane, luaţi-vă echipament de urcat pe munte şi faceţi trasee, că de sus nu se vede mizeria. Alegeţi o vilă sau pensiune pe care fie o ştiţi, fie are bucătărie şi gătiţi-vă singuri, că n-are rost să zic ce chixuri am dat şi cu mâncarea gătită pe acolo. Înarmaţi-vă cu răbdare, că, cel puţin, drumul de la Timişoara înspre încolo, de la un punct, nu-i tocmai cel mai bun, iar lucrările ce se fac nu sunt semnalizate mai deloc, de unde recomand fie mersul cu trenul, fie mersul cu maşina pe zi.

Ca să închei într-o notă ceva mai optimistă, la întoarcere n-am mers pe drumul clasic, ci am luat-o aşa: Herculane - Orşova - Moldova Nouă - Moraviţa - Timişoara, asta pentru că am vrut să mergem pe malul Dunării. Frumos drum, şi nu mă refer la calitatea lui, ci la peisajul ce se deschidea după fiecare curba. După cum bine a zis un prieten: parcă mă aşteptam să apară la următoarea cotitură statuile alea două din Lord of the Rings. 

Weekend prelungit

Nu ştiu alţii ce fac, dar eu plec într-un weekend prelungit cu trupa veselă la Herculane. O să am de lucru - aşa puţintel, ca să nu uit cum e - aşa că îmi iau laptopu' din dotare şi ne vom auzi cu drag.

Rateu

Aseară m-am lansat înspre un film la Studio. Rula Gomorra. Trebuia să mă întâlnescu cu Dănuţ şi cu o prietenă, pentru că alţi doritori n-au fost. [V-o lovit deja pesionărela ce va urma la Herculane...Nţ, nţ!]

Şi ajung la timp, prima ca de obicei. Şi mă uit la un grup care intră şi iese râzând: "Na, ce facem? Mergem la teatru?" Mă uit la ei tembelizată că nu ştiam ce să cred. Nu-i lasă să intre? Vor să meargă la teatru? Moamă! Şi mai intră un cuplu şi ies şi ei. Şi întreb: "Che pasa?!". "Cică e stricat ceva şi nu rulează nimic." Mi-a picat faţa. Ajung şi cei doi prieteni ai mei: "Bă, în seara asta film numai acasă."

Nu ştiu pe cine să dau vina sau dacă trebe să dau vina pe cineva. Filmul a mai rulat cred pe la mall, dar atunci n-am mers nu mai ştiu de ce. De văzut, probabil că tot o să-l văd la un moment dat, dar am rămas cu un gust amar, pentru că instant mi-am adus aminte de articolele de pe Marele Ecran, legate, în mare, de falimentul iminent al cinematografelor de stat.

Trist.

Top 10 - personaje preferate din cărţile copilăriei

Am primit săptămâna trecută o leapşă savuroasă de la Tomata, de care n-am avut timp să mă ocup până acuma. N-am avut timp e şi un mod de-a zice, pentru că a alege 10 personaje preferate din cărţi nu e un lucru pe-atât de simplu precum s-ar credea.

Ce aleg? Din care parte a lecturilor mele: din copilărie, adolescenţă sau de-acum? Personaje bune versus rele. Care mi-a lăsat amprenta mai adâncă în suflet şi-n memorie? Care din multele personaje întâlnite de-a lungul lecturilor merită să fie în listă?

Şi asta pentru că rar mă mai impresionează un personaj dintr-o carte, ci volumul în general. Toate personajele alea care m-au făcut să râd sau să plâng, să le urmăresc avid rând cu rând şi pagină cu pagină aventurile au mai mult sau mai puţin leptură cu lecturile copilăriei. Şi-atunci, o să spun aşa: "personaje preferate din cărţile copilăriei".

10. Till Ulenspiegel - deşi acum ştiu că e un personaj comic, atunci mi se părea groaznic de dramatic

9. Robinson Crusoe - un bun exemplu de supravieţuire "in ză wild"

8. Robin Hood - takes from the rich, gives to the poor - ce poţi să vrei mai mult?

7. Omul invizibil - motiv evident

6. D'Artagnan - prin perseverenţă, ajunge meseriaş

5. Nică - aproape că nu există copil care să fii făcut mai multe tâmpenii; stilul lui Creangă îl ajută foarte mult

4. David Copperfield - viaţă grea, ajunge bine.

Locurile 3, 2 şi 1 revin tuturor personajelor din Legendele Olimpului.

Eu aş fi curioasă să văd ce zic Dani şi Bogdan.

A dracu' pielea pe Google!

Vorbeam într-un post anterior de cât de tare m-a enervat ultima modificare a celor de la Google pe pagina personalizată.

De atunci, am mai urmărit oleacă discuţiile şi am găsit un răspuns care zice ceva de genul: "noi facem unele modificări să îmbunătăţim calitatea produselor oferite şi vouă nu vi se vede tema pentru că aveţi o rezoluţie prea mică pe compuri" (în traducere liberă).

Wtf? Păi, io pe laptopţel funcţionez pe rezoluţie maximă. "Mamă, aşa de prost eşti??"

Mi-am adus aminte că acu' vreo 2-3 săptămâni mi-am instalat nu ştiu ce shit şi, nefiind atentă, mi-au băgat pe gât Google Chrome. A.k.a. browserul făcut de cei de la Google. L-am şters atunci, că eu folosesc Mozilla.

Şi ce-mi trăzneşte mie căpşoru' în această dimineaţă. Bă, hai să intalez iară Chrome-u' şi să văd care-i treaba. Şi, ia ghiciţi!!! Deşi nu-mi dispare tab-ul din stânga care mă enervează cumplit, pe Chrome nu mi se mai acoperă jumate din temă (monstruleţul de care ziceam).

Şi-atunci, oare-oare ce vrea Google?? Îmbunătăţiri de ultimul tip sau să le utilizăm browserul??

Despre Artitude

După lungi chinuri de ani şi ani (a se traduce 2 săptămâni), mi-am terminat proiectul. Aşa că am o treabă despre care vreau să vorbesc de multă vreme. Să-i zicem "punctul meu de vedere", într-o chestiune care a circulat un pic la noi în blogosfera timişoreană: Artitude.

Datorită unuia dintre joburi, dar şi a unei prietenii care se întinde de....hai să nu zic dintr-a-ntâia, că pe-atunci eram doar colege, am ajuns să fiu destul de în mijlocul evenimentelor ce ţin de stand up-ul organizat de Artitude la noi în ogradă. Filmul văzut prin ochii mei:

La mijlocul lui august s-a organizat stand up la Porto Arte. A fost 7 show-uri reuşite (doar la primul au fost mai puţini oameni din cauză de un meci Poli programat în aceeaşi zi). Dar a venit frigu' şi interiorul de la Porto Arte era prea mic. S-a terminat contractul, s-a terminat proiectul, s-a schimbat locaţia.

Alt proiect, alt contract, altă locaţie, de data asta la Irish Time. Reclamă ceva mai multă la primul show (cu toată trupa DeKO), pentru că a fost făcut de aşa manieră încât să fie un debut bun la o serie mai lungă. Încă de dinainte de acest spectacol patronii de la Irish Time au fost reticenţi cu privire la câştigul lor, prin urmare aveau o clauză contractuală care zicea că fiecare rezervare la masă însemna un minim de consumaţie de 20 de lei. (Nu e mult, e doar psihologic. În plus, rezervările se făceau prin Artitude, care avea practic "închiriat" locul pentru orele alea în fiecare marţi, deci logica mea zice că nu era necesară clauza. În plus, am văzut şi eu cât se consumă, şi fiind o seară de marţi...Mă rog....)

Primul pas al "declinului": contactul cu bloggerii timişoreni. Mai exact un mail trimis prost şi înţeles şi mai prost. Intenţia era ceva de genu': "fac evenimentul ăsta, aş vrea să veniţi, vă invit şi eventual să vă daţi cu părerea". Dar, din păcate, textul acelui mail, foarte impersonal şi cu o trimitere la o pagină cu bannere, i-a făcut pe unii dintre destinatari să se zburlească. Într-un fel pe bună dreptate...într-alt fel - nu ştiu.

Apoi, cei de la Irish Time au hotărât că nu mai vor stand up la ei în local şi au zis ceva de genul: "Nu ne mai permitem, că nu ne merge şi probabil închidem". O alegere iar proastă a fost includerea acestei afirmaţii într-un newsletter trimis de cei de la Artitude către toată lumea. Sau înţeleasă prost, din moment ce aceea fusese declaraţia celor de la Irish Time. Un mail care a stârnit iar reacţii urâte.

Show-urile celor de la Artitude s-au mutat în No Name, iar la primul au fost peste 350 de oameni. Personal, am râs de m-am spart, că am plecat cu durere de fălci.

Cei de la Irish Time, departe de a fi de faliment, ci doar pentru a scăpa de "intermediari", au început şi ei să aducă comedianţi, culmea!, tot marţea, adică fix în ziua pentru care li se făcuse destul de multă reclamă de cei de la Artitude.

Cum sunt un pic subiectivă, că asta e, întreb aşa: dacă acel prim contact al celor de la Artitude cu bloggerii ar fi fost unul reuşit (căci e adevărat că mai au de învăţat să discute cu blogosfera, că, asta e, suntem nişte sensibili şi mai au şi să-şi pună la punct site-urile), pe cine aţi fi porcăit acuma? Tot pe Artitude sau pe cei de la Irish Time, care practic au dat un picior în cur unor organizatori, numai ca să facă acelaşi lucru pe toată promvarea făcută de acei organizatori?

Da, am înţeles unele frustrări că unii comedianţi sunt mai bine promovaţi ca alţii, doar că unii comedianţi atrag prin simplul lor nume mai multă reclamă. Şi asta nu pentru că aş considera că alţii sunt mai slabi ca ei, că mie personal cel mai mult mi-a plăcut de Tiberiu Popovici. În plus, promovarea a fost făcută, din punctul meu de vedere, la fel pentru toţi.

Deşi am spus că sunt un pic subiectivă, încerc şi să fiu cât se poate de imparţială. Nu vreau să mă cert cu nimeni şi ce am spus nu sunt lovituri sub centură pentru nimeni. Adică, nimeni să nu creadă că am ceva cu părerile lor pentru că le respect. Doar că părerea mea e că porcăiala a fost făcută cunoscându-se doar un aspect al problemei.

Dar probabil că aşa e. Reacţionăm la ce vedem la suprafaţă. Sunt convinsă că aş fi vrut să spun mai multe despre subiect, doar că în scris e mai greu.

Google suge ciorapi împuţiţi!

De ce? Simplu: Pentru că ne-a trăznit pe iGoogle o chestie complet inutilă, dar vaaaai!! cât de frustrantă. Am mai zis: eu sunt la stadiul de utilizator. Pot să-mi instalez singură sistemul de operare, că până la urmă îi doar un program, dar nu mă princep la "îmbunătăţiri" cu nu ştiu ce aplicaţii la care nu pot nici să le pronunţ numele.

Deci sunt utilizator. Am nevoie de opţiuni. Cum ar fi aia de delete, urmată de o căsuţă de confirmare, ca să nu şterg dracu' ceva vital. Eh. Şi după ce aseară mi-am terminat munca pe ziua de ieri, m-am pus să dorm. Şi azi dimineaţă, adică acu o oră şi ceva bine, mi-am aprins compu' şi netu' şi am pornit iară la drum. Îmi plăcea pagina mea de iGoogle mai ales că am un monstruleţ care face tot felu' de treburi în jurul search bar-ului. Chiar şi doarme.

Acuma nu-l mai văd. Nu-l mai văd pe monstruleţul meu aproape deloc. Mai văd numai cum ţine-n mână un plici să dea după elicopterele care-l deranjează, pentru că monstruleţul meu se respectă şi are propriul lui oraş la ocean pe care-l terorizează.

Şi din nou: de ce?? Pentru că cei de la Google s-au gândit că e o idee bună să adauge un gadget complet inutil într-o bară laterală (cui naiba îi plac barele laterale, că mie clar nu!!!) care nu doar că nu poate fi ştearsă (cum ar trebui să poată fi), dar mai ocupă şi jumate din spaţiul din header (adică monstruleţul cu oraşul lui cu tot), acoperind chiar şi opţiunile de limbă ale search-ului.

Ergo: Google suge ciorapii purtaţi 3 săptămâni de cel mai nespălat om de pe planetă!

P.S. M-am uitat şi după soluţii şi se pare că momentan nu există una, probabil pentru că Google doreşte să ne bage pe gât o aplicaţie de 2 bani.