Zice-se că n-are sens să dezgropi morţii (a se vedea
postarea mea şi
postarea lui Nuzzu, despre care, cu părere de rău, spun că n-am urmărit-o şi rău am făcut). Nici n-o să-i dezgrop, dar trebuie să vin cu o explicaţie asupra existenţei acestui blog.
Acest blog a fost creat de mine dintr-o curiozitate ("Mamă! Ce-i asta? Pare interesant."). Adică mi se părea interesant că poţi avea un loc (pe-atunci credeam) pierdut în marele Web, în care să mai dai afară câte una sau alta. Apoi am aflat că poţi fi pierdut în marele Web, dar, în acelaşi timp, poţi fi cunoscut la un anumit nivel, care iniţial s-a concretizat în prietenii apropiaţi, după care în cei de la Schimb de cărţi şi, mai târziu, în comunitatea blogerilor din Timişoara. (Mai mult de atât nu cred că am pătruns sau, în orice caz, această cunoaştere nu s-a transpus şi pe offline).
Pe măsură ce toate astea se petreceau, am constatat că îmi face plăcere ca să-mi dau cu părerea despre diverse, că-mi place să anunţ evenimente care mie mi se par interesante, că-mi place să spun ce-am citit, că-mi place să povestesc mai despre câte un film etc.
Ei, din această ultimă frază, vă rog luaţi la analizat pronumele. Toate fac referire la persoana I. Eu. Mie. Pe mine şi toate celelalte forme. Iar, pentru cine nu înţelege ce vreau să spun, citez din
Nebuloasa, că tare mi-a plăcut exprimarea: "blogul meu e singurul loc în care pot să tai şi să spânzur după bunul meu plac". De ce?? Pentru că e al meu!
Pentru că la mine pe blog eu pot :
- să scriu cum vrea muşchiu' meu d.p.d.v. ortografic, ortoepic, morfologic sau semantic sau ce mai vreţi voi;
- să-mi dau cu părerea despre ce vreau eu şi cum vreau eu, pentru că e dreptul meu şi e doar părerea mea strict proprie şi personală, pe care mi-o asum şi pe care, dacă-o fut, îmi recunosc vina (dacă eu consider că am vreuna);
- să fiu politically correct, ca apoi să-mi treacă şi iar să revin într-o perpetuă stare de disociere;
- să nu-mai-ştiu-ce-că-oricum-nu-contează-că-aici-pot-fi-dumnezeu.
Acestea fiind spuse, mai trebuie să adaug că astfel de gânduri, într-o formă sau alta, le-am văzut şi în alte locuri. Nu am simţit de prea multe ori nevoia să subliniez evidentul, dar uneori trebuie, căci ne prea pierdem în subînţelesuri:
fiecare scrie cum îl taie capu' şi despre ce îl taie capu' pe blog, pentru că poate. Sunt
păreri personale,
chiar dacă uneori de moment, care
trebuie luate ca atare.