De când mă ştiu, veşnic am avut o problemă cu obstacolele din casă: praguri, fotolii, paturi, tocuri de uşă etc. Am avut o perioadă în care nu trecea zi să nu mă lovesc de câte unul din ele, în viteză sau nu. Parcă eram blestemată. Orice deplasare din camera mea până la bucătărie se lăsa invariabil cu unu'-două degete zdrobite de fotoliul care parcă n-avea loc de mine. Ajusesem să-mi doresc mobilă din burete, deşi probabil şi-n aia m-aş fi lovit, că deh! ce ţi-e scris...
La un moment dat, m-am lovit atât de tare încât 3 zile abia am mers. Nu suportam nici măcar o şosetă pe picior, dar mai un papuc. Posibil să-mi fi rupt degetul, dar nu-s sigură că n-am mers la doctor.
A trecut de la sine şi degetul varză şi obiceiul de a mă întâlni cu decorul din casă în cele mai nepotrivite momente posibile.
De un an şi ceva, camera mea e dormitor, adică am un pat cât toată camera. Şi coşmarul a început din nou, căci patul are nişte margini lemnoase-pătrăţoase numai bune de rupt degete şi făcut vânătăi pe picioare. Înainte de o cură cu uloi de măsline, recunoscut pentru proprietăţile sale de întărire a circulaţiei şi rezistenţă la vânătăi, dacă mă vedea oareş'cine, ar fi zis cu siguranţă că mă bate cineva cu sucitoru' peste picioare.
Am început să devin iară atentă, până alaltăieri când am făcut cunoştinţă cu dulapu' din hol de care mi-am julit nu unul, ci două preţioase degeţele. Noroc cu alifia de gălbenele, că sunt în curs de vindecare, dar încep să mă întreb dacă n-ar trebui oare să capitonez marginile în toată casă...
La un moment dat, m-am lovit atât de tare încât 3 zile abia am mers. Nu suportam nici măcar o şosetă pe picior, dar mai un papuc. Posibil să-mi fi rupt degetul, dar nu-s sigură că n-am mers la doctor.
A trecut de la sine şi degetul varză şi obiceiul de a mă întâlni cu decorul din casă în cele mai nepotrivite momente posibile.
De un an şi ceva, camera mea e dormitor, adică am un pat cât toată camera. Şi coşmarul a început din nou, căci patul are nişte margini lemnoase-pătrăţoase numai bune de rupt degete şi făcut vânătăi pe picioare. Înainte de o cură cu uloi de măsline, recunoscut pentru proprietăţile sale de întărire a circulaţiei şi rezistenţă la vânătăi, dacă mă vedea oareş'cine, ar fi zis cu siguranţă că mă bate cineva cu sucitoru' peste picioare.
Am început să devin iară atentă, până alaltăieri când am făcut cunoştinţă cu dulapu' din hol de care mi-am julit nu unul, ci două preţioase degeţele. Noroc cu alifia de gălbenele, că sunt în curs de vindecare, dar încep să mă întreb dacă n-ar trebui oare să capitonez marginile în toată casă...



