All hallow's night

Aseara m-am pus sa scriu cate ceva intr-un caiet frumos cu un stilou si mai frumos. M-am oprit pentru ca am ramas in pana. Azi poate ca o sa continui.
Se intampla tot felul de lucruri ciudate in jurul meu si, uneori, fara sa vreau neaparat, ma includ si pe mine.
Am fost sambata in Retro si era un Bachelor's party. Am dansat cu viitorul mire, care era oricum intr-o stare usor euforica, dar mi-a spus niste lucruri foarte, foarte frumoase. Probabil sfaturi pe ultima lui suta de metri.
I-am multumit oricum si i-am dorit o viata frumoasa. Daca l-as mai intalni, i-as mai multumi o data, pentru ca merita.
So, future husband of somebody, thank you. You've made my day.

De acasa...

In sfarsit scriu si de acasa. E sambata seara si astept sa ies. Mai un pic si am plecat. Intre timp, scriu un pic.
Azi am dormit cam toata ziua. Noapte grea am mai avut ieri. Am vrut sa beau o cafea, dar n-am avut cu cine. Prin urmare, nu m-am lasat descurajata si m-am dus sigura. Stiu ca poate suna un pic patetic, dar e foarte fain sa mergi uneori singur la o cafea cu o carte buna. Era cam intunecata vremea azi, dar totusi nu foarte frig, asa ca am stat pe una din ultimele terase deschise - la Papillon. Fain loc. Cafea buna si eftina. Fata de restu`.
Am patit o chestie foarte tare. M-o lovit adolescenta sau, ma rog, nebunia party-urilor. Rock sau drum and base. E minunat. Pacat ca nu sunt foarte multe locuri de genu` prin oras. De fapt, e unu singur in care ma simt super bine - Retro mic. Ma rog, hai sa zicem ca la majoritatea prietenilor mei nu prea le place locul. N-as putea spune exact de ce. Unii au impresia ca pe-acolo merg numa looseri. Sincer, m-am cam plictisit sa merg sa atarn intr-un birt cu un suc in fata si sa stau la povesti. Adica e ok sa stai la povesti, n-am nimic impotriva, dar am chef incontinuu sa dansez. Si asta e locul pefect.
De afara, nu prea iti dai seama ca e ceva inauntru. Si cand deschizi usa, ai impresia ca ai dat intr-un birt ordinar, cu lambriuri pe pereti and stuff. Mai e si mic pe deasupra. Dar, ca de obicei, nu aspectul conteaza. Toata lumea se cunoaste macar din vedere. Muzica e buna. Nu neaprat retro, dar rock de toate felurile si uneori drum and base. Muzica buna. Pe care se poate dansa. E si relativ ieftin fata de celelalte baruri pe care le mai frecventez. Acuma parca le-as face reclama, dar e unul din locurile mele preferate.
Tot timpul iasa iuresh, fara discutie. Am facut iuresh si cand am fost numai noi in bar, dar mai cand e plin. E o oaza. E un fel de Vama Veche de Timisoara. Mai bine chiar.
Anyway...da, e unul din locurile mele preferate, cel putin acuma.
Sincer, daca ar fii mai aranjat, mai mare, mai nu stiu cum, probabil ca si-ar pierde farmecul sau necomercial. Aberez.
De unde am plecat? Aaaa..de la vremea de azi. Cam urata vremea de azi, dar in orice caz e toamna....:( Primavara cand ziceati ca vine? Cum imi zicea un prieten de-al meu: mi-as dori sa ma mut undeva unde sa fie cald tot timpul. De fapt, as lua tot orasul asta minunat in care stau si l-as muta altundeva...unde sa fie si mare si munte aproape. De fapt, as pune o mare cupola pe el(gen The Simpsons movie) si as mai adauga o mare si un ditai muntele. Sa ai tot ce vrei.
Visul meu din totdeauna e sa ma mut intr-o casa cu cat mai multi prieteni. Teoretic s-ar putea materializa chestia asta la primavara. totul e sa am si eu bani sa-mi platesc o chirie. Pe ma-sa de bani. Toti ne plangem de lipsa lor. Cand ii avem ii cheltuim rapid si dup-aia, pana la urmatoru salar, plangem ca nu-i mai avem. Ce varsta tampita. Poti sa mai ceri cat de cat de la parinti, dar oricum in limitele bunului simt, pentru ca deh...esti angajat, ai banii tai. Ce frumoooos. Mi-ar placea sa joc la loto si sa castig potul cel mare si sa-mi impart banii cu prietenii mei. Sau macar sa fac o casa mare in care sa stam cu totii si un bar in care sa bem cat si ce vrem pe gratis. :D
Vise....Momentan nu joc la loto si, mai mult de atat, pot doar sa-mi imaginez "cum ar fii daca". E minunat. Si sa povestesc cui m-o asculta de chestia asta, care sunt sigura ca multi dintre noi ne-o dorim.
Stau cu laptopu` in brate (v-am zis ca mi-am luat laptop si nu va excitati, ca l-am luat cu credit) si ascult muzica. Sincer nu credeam ca o sa fiu in stare sa ascult orice multa vreme, dar vad ca mi-o trecut.
Poate par o falsa si o parsiva si mai stiu eu ce. Dar n-am ce face. Incep sa ma simt bine. Incep sa ma simt libera sa fac ce vreau. Vreau sa cunosc lumea. Vreau ca lumea sa ma cunoasca pe mine. Vreau sa cunosc cat mai multi oameni. Pacat ca de multe ori sunt prea timida or smth. Mi-e sa nu sperii pe nimeni, sa nu se creada ca sunt some lunatic. Asa ca momentan inca imi stresez prietenii buni. :P
Vreau lucruri noi. Intr-un fel incep sa inteleg anumite persoane. Nu stiu daca sentimentele pot sa dispara complet vreodata, doar ca poate am reusit sa le zidesc bine undeva si sa arunc cheia. E ciudat de bine.
Aaaaaaaaaa....pe final asa..ca trebuie sa ma duc sa ma imbrac and stuff...abia astept concertul Implant Pentru Refuz. O sa fie numai bine, adica dupa ce iau salaru`.:P

La lucru...

La lucru din nou plictiseala. Nimic nou pe frontul asta. Am ajuns cu o oarecare intarziere.
Si sunt paradoxala. Sunt fericita...sa spunem. Nu stiu in ce masura am realizat ce mi-am propus in ultimul "post", dar am altele in minte si in cap. Mi-e mult mai bine si nu mai vreau sa ma gandesc la anumite persoane ca fiind mai mult decat niste prieteni. Si imi iese. Momentan imi chiar iese. Poate,daca reusesc sa trec pragul asta asa de usor cum am realizat-o pana acuma, poate ca n-o sa mai am treaba niciodata. Ma rog...iar aberez. E o calitate minunata de-a mea.
A fost un weekend minunat. Am fost la TMbase vineri si sambata, nu mi-a pasat ca stau prost cu banii. M-am distrat incredibil. Am stat pana dimineata si am dansat. Ceva s-a rupt si e bine. Starea aia de inconstienta totala, de abandon in dans si in a fi cu prieteni m-a pus serios pe picioare. Sunt tanara si, cum ziceau si altii, am toata viata inainte. Momentan mi-as dori s-o tin dintr-un chef in altul. Nu pentru betii, pentru ca oricum nu tin mult la alcool, ci pentru senzatia de bine. Pacat ca nu am tot timpul cu cine si pacat ca nu am atata curaj sa merg singura uneori si sa ma lipesc de oameni pe care ii cunosc asa aiurea. Pacat ca stau prost si cu banii, asta fiind cel mai mare dezavantaj.
In rest, n-am nimic de zis. Am tot vrut sa ma intalnesc cu un prieten de-al meu si pana acuma n-am reusit. Dintr-o data, e foarte ocupat. E bine, pentru ca s-a reapucat de scoala. E ciudat cum de multe ori nu conteaza ce ai in cap si ce sstii sa faci, doar pentru ca iti mai trebuie o diploma in plus. Eu ma bucur pentru el si sper sa-l tina cat mai mult. Asta pentru ca e un tip destept, care merita mai mult. Pe mine, in egoismul meu crunt, ma doare ca probabil ca o sa-l vad tot mai rar pe la party-uri. :P
Va pup pe toti.

Continuare

Am plecat in graba de la lucru si n-am terminat ce vroiam sa spun.
E ciudata Romania. Am mers cu trenul, evident, si am mers la cuseta. E cam ciudat sa vezi diferenta intre vagoane de clasa a doua. M-am simtit excelent, poate si pentru ca am reusit sa dorm tot drumul fara griji, o data din cauza spatiului si o data pentru ca erai inchis de restul lumii.
Si cat de mult conteaza sa fie cineva la intrare care sa-ti ceara biletul, sa te dirijeze si sa se comporte cu tine normal. Un sentiment ciudat de om privilegiat m-a cuprins. Am simtit ca sunt intr-un vagon de oameni civilizati, iar ca in rest sunt vite. Exagerez poate, dar orice mic detaliu conteaza. De la curatenia din vagon, la o toaleta in care nu ti-e frica sa te sprijini de ceva din cauza mizeriei, la "nashu`" la costum care iti dadea asternuturi curate si o sticla de apa si care venea sa te trezeasca dimineata...Ma rog, in timp ce adormeam imi aduceam aminte de toate celelalte calatorii cu trenul si la sentimentul de "vita" pe care il ai in rest, cand nimeni nu te baga in seama mai mult decat atunci cand trebuie sa arati un bilet sau cand trebuie sa dai o spaga. M-am simtit intr-un mediu civilizat, desi sunt sigura ca se poate mult mai bine. Sa vezi o priza in compartiment e mare lucru, oricum.

In rest, excursia in sine la Bucuresti mi-a prins bine. Am stat mult de vorba cu prietena mea si, sincer, acuma mi-as dori sa fie aici sa mai stam de vorba.

Ciudat....

Din nou ciudat. Totul e ciudat.
Am fost la Bucuresti. No comment. Prin asta nu se intelege nici rau, nici bine. E un oras care mie nu-mi prieste.

O sa-mi fie dor de voi!

Mi-am luat laptop. Sunt, sa zicem, fericita, desi nu cuantific material fericirea, ci e, mai degraba, o placere de moment.
Deseara, la 22,50, am tren spre Bucuresti. Ma duc sa ma autorizez ca traducator si - cel mai important- sa ma intalnesc cu Irina, colega mea de facultate si o prietena foarte buna. Mi-era dor de ea.
Cu toate astea, sunt si trista si speriata. O sa fie prima mea calatorie lunga singura. Nu pot sa spun ca nu ma sperie si asta din mai multe motive, la care incerc sa nu ma gandesc. Mi-am luat loc la cuseta si sper sa fie bine, sa nu ma trezesc cu oameni neinvitati si sa n-am probleme. Sper sa dorm.
Sunt trista, pentru ca, desi e vorba doar de 3 zile (luni dimineata sunt acasa), o sa-mi fie dor de prietenii mei, astialalti multi.
Cel mai trist e ca n-o sa ma conduca nimeni la gara.
Loneliness sucks!

Azi n-am idei deloc. Am stat in casa toata ziua, am facut ceva de mancare, m-am uitat la The Simpsons si am dormit. Acuma sunt la lucru si astept inspiratia.
Vreau sa-mi iau laptop. Sunt atat de entuziasmata, ca n-am rabdare deloc. Trebuie sa-mi fac credit. Nici o problema. Ne descurcam noi cumva si cu asta. Si trebuie sa-mi gasesc modelul. Si dup-aia o sa am propriul comp cu balamale - vorba unui prieten.